TOTUL ESTE POSIBIL

TOTUL ESTE POSIBIL

RUBEN CHIVI, MULTIPLU CAMPION NAȚIONAL LA ATLETISM (SPRINT) LA 15 ANI

Status: Fundraising

Până la vârsta de 15 ani, Ruben Chivi a adunat în palmares titluri importante la ștafetă (4x100, 4x400): patru titluri de campion național al României, două titluri de vice-campion național al României și trei locuri 3. Pe lângă acestea, a obținut în cadrul concursurilor grand-prix (extra naționale) un loc 1, patru locuri 2 și două locuri 3.

Proba sa de bază este 400m plat și își dorește ca pe viitor să ajungă un atlet recunoscut la nivel mondial. 

"Titlul cel mai dorit de mine este să iau aurul la OLIMPIADĂ, la 400m. Tot ce știu este că vreau să mă antrenez din greu și să ajung cât mai departe."

[ Show more ]

365 RON

Raised:

1

Supporters:

6

Donations:

Vrei să fii fundraiser? Contactează Organizația

 

RUBEN CHIVI, MULTIPLU CAMPION NAȚIONAL LA ATLETISM (SPRINT) LA 15 ANI

Până la vârsta de 15 ani, Ruben Chivi a adunat în palmares titluri importante la ștafetă (4x100, 4x400): patru titluri de campion național al României, două titluri de vice-campion național al României și trei locuri 3. Pe lângă acestea, a obținut în cadrul concursurilor grand-prix (extra naționale) un loc 1, patru locuri 2 și două locuri 3.

Proba sa de bază este 400m plat și își dorește ca pe viitor să ajungă un atlet recunoscut la nivel mondial. Ruben ne-a povestit despre începuturile în alergare, progresul înregistrat și planurile pentru mai departe. Ne face plăcere să împărtășim cu voi întreaga istorisire. Viziunea unui tânăr pasionat de atletism și orientat către performanță merită 100% să fie făcută cunoscută!

RUBEN CHIVI, MULTIPLU CAMPION NAȚIONAL LA ATLETISM (SPRINT) LA 15 ANI

Prima mea amintire legată de alergare este din clasa a III-a, când învățătoarea mea, Maria Dumitrache, mi-a propus să alerg la o probă de 600 de m. La cursa respectivă erau copii de la clasa I până într-a cincea. Am ieșit al 4-lea. Atunci a venit un profesor la mama și i-a propus să mă trimită să fac atletism. La acel moment mama nu avea în grija cui să îi încredințeze pe frații mei mai mici ca să mă poată aduce și nici nu era de acord ca eu să merg singur. Fac parte dintr-o familie mare, suntem 5 copii acum, iar la acel moment mama nu avea cum să îi lase pe frații mei singuri acasă.

După acest refuz dureros pentru mine, eu am coninuat să îi mai amintesc mamei din când în când că mi-ar plăcea mult să merg la atletism, dar hotărârea ei rămânea mereu aceeași. Până în clasa a V-a (12 ani) când i-am spus că deja sunt mare și mă pot duce singur. M-am înscris la Dl. Antrenor Andrei Florin, la CSȘ Ploiești.

Inițial am alergat în pantaloni de trening și pantofi. La începutul clasei a VI-a părinții mi-au cumpărat primele mele cuie, o pereche de cuie la mâna a doua, ADIDAS (care au costat 250 de lei) și cel mai ieftin echipament din Decathlon. La o săptămână de la înscrierea la atletism eram la primul meu campionat național și participam la concurs cu băieții născuți în 2003, eu fiind cu un an mai mic. Am participat la 80m sprint, ieșind pe locul 27 din 90+ de copii.

Următorul concurs a fost la începutul iernii, Cupa Atletic Star, unde am participat la 800m individual și am alergat cu un coleg de-al meu de la CSS, Alexandru Blănaru (care a început să facă atletism în clasa a II-a). El m-a ajutat să țin ritmul, iar la final am reușit să ieșim amândoi pe primele 2 poziții (eu pe 2, Alexandru pe 1). De atunci, cam la fiecare concurs aduceam acasă câte o medalie; nu prea erau concursuri de la care să vin acasă fără medalii. A urmat o perioadă în care am făcut crosuri de 2000, 3000m, dar nu mă simțeam așa de bine. La începutul clasei a VII-a am participat la Marele Premiu al orașului Slănic, la proba de 2000 de m, unde am ocupat locul III și am câștigat 500 de lei, bani cu care mi-am luat altă pereche de cuie, care m-au jenat. Le-am vândut cu 200 de lei și mi-am luat actualele cuie cu 150 de lei, cuie care în prezent s-au deteriorat și nu mai pot fi folosite având aspirații la rezultate performante. A doua pereche de colanți mi-am cumpărat-o după ce am ajutat un vecin 14-15 ore la montajul unor țevi la cadă. Am primit după această zi 100 de lei.

Legat de curse, pot spune că în fiecare an am avut campionate naționale și am câștigat proba de ștafetă 4 x 400m (2017, 2018), iar în 2019 am ieșit vice-campion cu ștafeta.

Înainte de un concurs încerc să nu mă gândesc la cursă, pentru ca ori mi se înmoaie picioarele, ori încep să tremur, așa că de multe ori prefer să vorbesc cu colegii mei. La naționale sunt pe pistă și sunt 100% concentrat pe cursă. Dar la Cluj am avut o ștafetă mai lungă și am primit în același timp cu un alt concurent ștafeta, mult mai bun ca mine și credeam că o să mă bată grav, dar după jumătate de tur de pistă, uitându-mă în spate, am văzut că era deja la 60 de m în urma mea.

Îmi place cel mai mult să particip la ștafetă, pentru că mă simt mai liber, nu percep o presiune așa de mare pe mine, ca la individual. Și mă dedic mai mult. Pot să recuperez mai mult. De obicei alerg pe al treilea schimb și așa îmi place cel mai mult, nu îmi place să fiu ultimul.

Prefer proba de 400 de m, pentru că în cursele de 800 sunt prea multe variabile, stratageme și scheme. Plus că la 800m, după primii 100m trec toți la bordură. La 400m, fiecare aleargă pe culoarul său. Cu ajutorul antrenorului meu mi-am găsit proba perfectă pentru mine, după ce le-am încercat pe toate. După aprox. 1 an și jumatate de încercări, antrenorul meu, Andrei Florin m-a fixat pe proba de 400 m.

În prezent, mă antrenez foarte sârguincios de luni până sâmbătă. Antrenamentele se schimbă zilnic, dar au în jurul a 1.5-2 ore și de obicei durează în intervalul 18.00-19.30 / 20.00. În vacanță mi-am făcut abonament la sală și fac sală dimineața, antrenament după amiaza și bazin seara. Însă când este școală, am 1-2 antrenamente de zi și fac și bazin (1 oră de înot).Cantonamentele sunt antrenamentele cele mai intense și grele și de obicei le fac la București, pe Lia Manoliu / Iolanda Balaș. Sunt 2 antrenamente pe zi și este o perioadă care îmi place mult pentru că suntem toți, vorbim și este o atmosferă plăcută.

Cursa perfectă pentru mine este cea în care ies pe primul loc, alerg pe un stadion plin de oameni și concurenții nu ar conta, oricine ar fi. Ar fi important doar să fie de nivel mai tare ca al meu, ca să știu că am câștigat pe merit. Îmi place să am concurență mereu, să nu alerg singur.

Sportul m-a provocat mereu să fiu foarte focusat. Pentru a face performanță, uneori a fost nevoie să mă învoiesc de la ore, norocul meu fiind că a fost vorba de ore ușoare (franceză sau biologie). În rest, consider că am investit toată energia și timpul meu în ceea ce îmi place. Dacă faci ceea ce îți place, nu simți că este efort.

Nu aș putea să fac performanță, dacă nu aș admira și alți sportivi. La 400m îl apreciez pe Fred Kerley, iar la 100/200m pe Noah Lyles. Îmi place la Noah că recuperează în ultimii 30-40m și iese primul la o diferență mare față de ceilalți. Îl apreciez pentru munca pe care o depune, el mai și cântă, iar cel mai mult iubesc stilul lui de a celebra la final de cursă – reproduce la final dansuri din jocuri Fornite. El nu e serios și concentrat 100%, ci socializează cu publicul și face cursa mai distractivă.

Oricât aș iubi sportul, sunt în continuare și elev și chiar învăț foarte bine. În afară de sport îmi mai plac ca materii matematica (unde rețin ușor formulele), engleza și orice tip de sport (baschet, fotbal, tenis).

Cea mai importantă calitate a mea consider că este modestia, faptul că nu bravez cu rezultatele mele sau statutul meu de sportiv. Sunt sprijinit de toți colegii de la Club, antrenor, colegii de la școală și prieteni.

Familia mea are în prezent 5 copii, fiind vorba de fratele meu mai mare, Edi (17 ani și el sportiv), Raul (12 ani), Sarai (6 ani) și Elisei (1 an, face 2 in Iulie). Eu am grijă în fiecare zi de Sarai și Elisei, iar uneori și de verișorul meu, Teodor (5 ani).

Alergarea pentru mine este un mod de a ma relaxa, iar beneficiul principal este sănătatea.

Așadar, îndemn fiecare persoană să facă sport pentru că sportul este important pentru sănătate, în primul rând, dar și pentru felul cum arăți.

Pentru mine sportul a adus mai multă maturitate: am învățat să mă descurc pe cont propriu, mai ales fiind plecat singur în atâtea concursuri și antrenamente. De asemenea, mă descurc mult mai bine la școală decând fac sport, pentru că îmi planific lucrurile mult mai bine și rețin mult mai ușor (de obicei nu sunt nevoit să stau acasă și să rețin, îmi fac temele în 40-60 de minute). Datorită sportului, acum înțeleg mult mai bine alte persoane. Înainte, dacă îmi zicea cineva ceva negativ, ripostam imediat. Acum stau și analizez cauza și încerc să îi înțeleg pe toți. Am ajuns să respect toți oamenii și am învățat ce înseamnă fair play-ul cu adevărat: să tratezi pe toată lumea în mod egal, fără să conteze performanțele sau condiția.

 

Titlul cel mai dorit de mine este să iau aurul la OLIMPIADĂ, la 400m. Tot ce știu este că vreau să mă antrenez din greu și să ajung cât mai departe.

 

BUGETUL PENTRU SUSȚINEREA LUI RUBEN ARE DOUĂ COMPONENTE:

Echipament complet de alergare, inclusiv cuie de alergare + ceas: aprox. 2.000 lei

Buget lunar de mentenanță sportivă: aprox. 1.000 lei

Susține și tu campania cu o donație pe platforma Galantom: https://bit.ly/2Hs2ZOw

sau direct în contul Asociației TOTUL ESTE POSIBIL:

RO36BTRLRONCRT0386479601 (cont în lei, deschis la Banca Transilvania), cu mențiunea RUBEN